îngerul meu păzitor era vagabondul adomit la picioarele călătorilor
și inima o ducea într-o găleată bătrâna vânzătoare de flori

oamenii nu văd clar furtuna din ochiul drept
între mine și mine
stă un șiret pe care îl înod la doi trei pași
ca o prevenție inutilă
ascund lacrimi în foi și le fumez pe ascuns

nu mă spuneți
dar uneori am un exercițiu de sinceritate
și îmi vine să mă izbesc așa
să văd care parte rezistă
și care nu.