lumea mi se prelinge în palme,
urâtă, monotonă,
cu sprâncenele căzute
până în gură.

sunt un fel de animatoare a trăirilor,
ei sunt un fel de propulsori
pentru mine,
care insuflă noțiuni. nimic mai mult.
nimeni nu este
nimic mai mult.

îmi caut buzunarele, scamele,
ei vor rămâne cei mai șmecheri păpușari
televizați
pentru noi, marionetele,
care nu ne învățăm minte niciodată.