Fereastra îmi spune că iarna-i departe,
Uitat-a să vină de câteva veri,
Degeaba își face speranțe deșarte,
Sunt iarna ta caldă oricând tu îmi ceri.

Privesc anotimpuri și văd cum se schimbă,
Se schimbă și oameni, nu-i pot a opri.
Hai vino, femeie, în viața mea strâmbă,
Îndreaptă-mi iubirea cum numai tu știi.

Îmi dau sfaturi proaste aceste pramatii,
Mă-nvață de ură, mă-nvață de frici.
Închis într-o casă cu aer în gratii,
Comite o crimă s-ajungi și pe-aici.

Îți las un răgaz ca să știi că nu-i moarte
De vii azi cu mine, să pot să te-ascult.
Simt primul indiciu că iarna-i aproape,
Acela-i că tu te apropii mai mult.