o femeie stăpânea arta focului
și o purta ca pe un Sun Tzu de buzunar
la Cannes erau la modă ochii de cameleon
și toți vedeau doar curcubeie
(ea, ochii, un curcubeu dublu-sec mi-am zis)

//undeva între era, am fost
și sunt am apărut eu, dar nu-mi amintesc clipa
uneori viața arde mai repede ca o țigară
fumată la nervi//

o femeie singură face dragoste cu lipsa
focului din punctele acelea negre pe care pâlpâie
din când în când trecerea timpului

//undeva între sunt și voi fi
adorm între ele cu răbdarea paleoliticului
pentru foc//

între-bare
între ziduri
o femeie va semna
un cec în alb unui expert în arhitectură
sau poate unei reîncarnări
a unui berbec medieval

//bucațică cu bucățică
lumea pe care ea o apropie
se strânge înăuntru ca o a opta minune a lumii moderne
Calul Troian//

pentru ea
cearcănul nopții pătează manșeta dimineții
ca și cum ai despărți același cuvânt în silabe
din nou și din nou