Cum as putea sa mi te scot din sange,
Cum as putea sa nu mai simt in mine
Suflarea ta de gheata si sufletul cand plange
Neamplinit si zdrentuit de acele din tine?

Cum as putea sa-mi iau increderea-napoi
Cand zace aruncata,de intamplari bizare
Din mine,direct in lada de gunoi.
Cum as putea sa cred c-a fost o intamplare?

Cum as putea sa nu ma-ntorc mereu
Ca-ntr-un cosmar la clipa blestemata,
Cand toate s-au surpat si-n jurul meu
S-au stins toate luminile deodata?

Cum as putea sa uit sa mai gandesc?
Cum as putea sa sper ca inca e un drum
Pe care,daca-l voi gasi,le voi trai,firesc,
Pe toate-asa cum sunt,nu...ca si cum.