Gânduri-pietre

Adâncul întuneric îl absorb,
Iar serile-s cu noaptea mai aproape...
Lumina de la bec mă face orb
Și gândurile-ar vrea să mi le-ngroape!

Prezența unei stele ce trădează noaptea
Îmi dă puterea pentru-a doua zi...
Pe chip a putrezit în chinuri voluptatea
Iar pietrele pe gânduri fac copii!