m-a ostenit tăcerea
dar am să tac
război în cercul din care am scăpat
scad limitind privirea din omul nou sărac
în ce arest mi-e chipul ce-și doarme în nămol
sărmane străruințe
ispite judecate?
ah, în ce paloare lumina stă să pice
o salamandră-n noapte odihna și-o măsoară
alături de un vis și-un gând îmbătrânit
”mai stai cu mine” zic și ochii ți-i măsor
atât de reci de parcă zăpada dă să frigă
mă scaldă în splendori un hău venit fugar
și îmi șoptesc continuu să uit de ce nu mor
de ce iubirea vrea păcate 'nduplecate.