Steaua nu-i stea când s-a stins de lumină
Și pentru noapte și pentru zi
Cum poate omul atunci să vină
Din nu mai este-n iarăși va fi

Cum poate omul să nu apună
Cel ce se crede stea în înalt
Dar niciunul nu-i împreună
În suferință cu celălalt

Turma ne-adună turma ne-mparte
Nici păzitorul nu dă răspuns
Dragostea soră dragostea frate
Cine le are oare-ndeajuns

Toate-s stricate toate nu-s bune
Ce rost mai are vreun inventar
Steaua și omul dacă apune
Lumină fost-au dar în zadar.