Eu voi pleca-n curând, doar ca să vin,
cu pasul mic, de cal împiedicat,
la ușa ta, vizorul cristalin
mă va filma cum nu-ndrăznesc să bat.

Cum mă învârt ca păsăroiul spin,
ca un nebun fără certificat,
orbecăind pe holul unde țin
vecinii răi să-mi dea câte un sfat,

s-o șterg urgent, adio și amin,
spre alte zări și uși, neapărat
voi fi, o vreme, iarăși, peregrin,
ca să mă-ntorc de unde am plecat…

Să ții, iubito,-aprins, măcar un bec,
că voi veni, să am de un' să plec…