îmi povestești despre moarte și bunele ei maniere
e o glumă într-un fir de ață
moartea nu vine încălțată
și tu spui că nu trișezi în fața vieții
peste umerii fricoși și peste amurgul acesta ploios
secretul testamentului a luat forma de legendă

cerșind mâncare și o haină groasă
femeia blondă șade-n bulevard zâmbind
un gând o seacă-n vitregirea sorții
de-un ban pentru o zi pentru-a trăi

sarcastice priviri revoltătoare
o judecă toți oamenii sătui
un adevăr prea blând să-și uite foamea
or frica ce-i atârnă greu la gât

observă-te-n sânge
nu ești tu
în rătăciri apare firul vieții
dar ce folos să-ți fiu când eu nu-mi sunt
ah, beznă-n ziua mea
tu numele mi-l tulburi

aceasa e povestea, pe scurt, e-adevărat