Când ne-am așezat pe câmp norii erau deja deasupra
Ca și cum le-am fi pregătit ceva sățios, gata să-și umple burțile
Îți simțeam inima sub podul palmei ticăind a reproducere
Amestecul de piele și cuvinte ieșea din pori
Ca o ceață mă înfășura într-o ființă necunoscută
Nu știam cine sunt și ce caut acolo pe iarba dezvelită
Și pură ca o fecioară care urma să fie sacrificată
Corpul meu te prinsese ca niște coperte de carte
Îmi învățai alfabetul și poveștile îți treceau prin ochi de la sine
Dumnezeule prin ce ai mai trecut, râdeai și râdeai
ÃŽn tot acest timp unghiile scrijeleau litere noi
Apoi a început ploaia, picăturile ticăiau cum nu le mai auzisem
Amestecul de boltă cerească și epidermă ne hrănea
Și noi recăpătam tinerețea de altădată
Năpârleam de zidurile albe, cine e omul ăsta
Care mă contopea în el ca și cum ar fi vrut să schimbe
Forma unei bijuterii, cine e? Vreau să-l cunosc!