Știu: nimic nu-mi va intra în casă.
Nici o frunză nu va fi purtată de vânt dincolo de prag.
Niciodată n-ai să pășești în orașul meu de lumini și umbre.
Nimic nu-mi va tulbura echilibrul și somnul.
Chimia creierului veghează neobosită,
ea e mereu gata să nimicească orice porniri și fluctuații,
ea trebuie să armonizeze toate valorile
până se ajunge la linia moartă, la linia dreaptă, la linia perfectă.
Pe chimia creierului o doare în cot
de tânjirile noastre după intensitate și chestii de genul ăsta.

Uită-te în oglindă, uită-te în proprii-ți ochi
atunci când ți se pare că nu-i așa,
atunci când te simți copleșit de entuziasm, cădere, tânjire, speranță
etc etc etc
uită-te și-apoi repetă după mine:
Surogat, surogat, surogat, surogat...

11 dec 2012.