o dâră roșie se coagula
pe cer,
pe caldarâm, pe măști
Moartea se dădea cu ruj pe buze…

Să nu găurești niciodată steaguri…

sevele pământului își cer dobânda
gloata cu sufletul la gură credea în
dezîmpietrire
Moartea fudulă, despletită, spărgea oglinzile

Să nu mături în casă în zi de Crăciun… niciodată

ochiul înota în surâs, vedea ce i se cerea: precum
și noi iertăm greșiților noștri
leru-i ler, rostea metalic colinda la geamuri
Moartea

Să nu arunci niciodată cămașa ta în foc…

Cineva… a furat gaura din steaguri
ți-a lăsat iluzia că Binele locuia undeva departe
și că te va vizita, tu doar invocându-l
Moartea te-a părăsit, ești de-a dreptul liber …crezi

Simbolul tău de acum, gaura din steaguri…