Stau c-un pahar de vodcă ciobit și murdar
Admir hipnotizat trupul tău de porțelan
Sufăr și mi-e frig și vodca mi se pare slabă
Timpul a înghețat în camera mea rece și albă
Iar lama asta gri lasă urme roșii
Pe brațele-mi firave...noi suntem păcătoșii
Izgoniți într-un Iad alb, masochist, bolnav
UITÃ-TE LA MINE! Sunt al nebuniei sclav...
Tu mă privești c-un rânjet rece, canibalic
Extazul violent, înfiorător de sadic
Eu plâng cu lacrimi albe, frigul mă sufocă
Sângele mi se prelinge în paharul alb de vodcă
Tu atingi climaxul, îmi spui ce mult îți place
Suferința mea brutală, lucrul ce te satisface
Și ești atât de rece...înger de zefir
În gerul de metal albă ca un trandafir
În tăcerea de cristal urletu-mi erupe
Camera răsună, liniștea o rupe...

Paharul meu se sparge...
ÃŽn cioburi tu te tai...
Durerea ta-i sublimă...
Aici e alb ca-n Rai...
În brațe te cuprind și te sărut amar
Ai lacrimi sângerii mireasa mea de porțelan
Adormim albi ca zăpada...timpul s-a blocat
În ceasul decăderii, alb și mutilat.