dacă tot s-au șters cuvintele
voi folosi prilejul de a scrie
ce-mi dictează simțămintele
mie.

depresia spirituală, probemă gravă
al cărei leac îmi e necunoscut
vine de la ridicatul in slavă
mut.

o minte bună, un suflet pe măsură,
poate găsi cu destulă ușurință
ordinea în această harababură -
viață.

mi se pare futil să fii optimist
sau vesel sau maxim de fericit
la fel și trist sau pesimist,
sictirit.

o simplitate deznădăjduitoare
tronează peste umbrele lumii
fiind dovada graitoare
a minciunii.

dacă o situație depinde de subiect,
de cum alege el să înțeleagă,
mi se rupe dacă totul e perfect
sau șagă.

prea obosit de viață, prea obosit
de orice, chiar și de moarte,
de infinitiul ce se vrea finit,
de toate,

un suflet nu-și găsește împlinirea
iar asta e ceva deja banal,
nimeni nu cunoaște fericirea,
halal!

ajung iar la filosofii și concepte
să îmi explic eu sensul vieții
când toate sunt idei infecte
de mânjit pereții.