Își întinde iarna spuma de mătase,
fulgii îmbrățișează ramurile goale,
văntul răsucește fumul de la case,
pașii îi îngroapa în zăpada moale.

Te-ai trezit devreme, anotimp de visuri,
dureri să înabuși cu-ai tăi zurgălăi,
să n-aud cum plânge timpul în abisuri,
să-mi colinde iarași falnicii flăcăi.

Plâng la streșini țurțuri în raza de soare,
poate nu sunt lacrimi, ci stropi de la nori,
îmi adun culori păstrate-n sertare
să pictez fereastra cu-o mâna de flori.

Iarna îmi aduce gândul de la tine,
îl așeaza-n bradu-mpodobit cu dor,
nu e anotimp să nu iau cu mine,
globuri de iubire, stelele ce dor.

Marilena Rodica Chiretu