Rămas bun

Peste un val de mare albastră,
Printre sclipiri de soare – mii
Petrecem dorurile noastre
Triste ființe – umbre vii.

Cu zîmbet palid și- ndurare
Atingem liniștea din nori, -
Acest măreț apus de soare
Acum te-deamnă să cobori.

În tihnă ochii se apleacă,
O lacrimă prinzând în gene,
Lăsând ca umbrele să treacă
Dintre-ale vieții scurte scene.