Niciodată și niciunde și nicicum n-o să mai fii
Tânăr lup în turma vieții printre miei de bucurii

Că-s pădurile uscate dealurile pietre seci
N-ai cu cine le străbate-n casa dragostei să treci

Râul sur înoată-n friguri înghețatul pod de apă
Lângă tâmplele cărunte nu speranțele le-adapă

Nu mai au copacii seve crengile se rup ușor
Nu de ciripituri grele ci de mutul frunzei dor

Că se lasă înserarea vine-amurgul din belșug
Tot ce te-a știut te uită toate dinspre tine fug

Oh și undeva-nspre vârfuri ce senin rămâne-naltul
Alții râd urcând acolo tu cobori nu poți fi altul.