Mulți ani au trecut, Moșule, de când n-am mai vorbit cu tine
Eram mică, de demult, când te-am așteptat la mine.
Acum casa mi-e departe și lacrimile-mi sunt în ochi
Căci bucuria mi-e uitată în colind de sărbători.
Dar eu cânt și povestesc lumii din geam umbrit de ceață
Un suflu sfânt și pitoresc de-a mă întoarce-acasă.
Și bunicuța sub umbrar, acum stă la telefon de seară
Și-așteaptă să o sun măcar să povestim o vorbă chioară.
Cum nimeni nu e-njur acum să-i spun durerea mea pălită,
Mă mângâi singură în gând, căci inima mi-e adormită.
Și găsesc dragoste în dorul meu, mai alttfel și mai multă,
Că depărtarea este grea mereu, dar acum sunt pregătita.