să nu mă părăsești liană dulce,
nu mă lăsa în neguri să mă zbat,
ascultă-mi suferința de pe cruce,
de care fără vină sunt legat.

întinde-mi mâna dulcea mea liană,
ridică-mă când șchiopătez ți cad,
să mă alini de-ncepe să mă doară,
povara grea al sfântului păcat.

mi-e crucea grea și drumu-i greu și lung,
nu știu la cel-lalt capăt ce m-așteaptă,
dar știu că vreau cu patimă s-ajung,
acolo unde visul meu mă poartă.

și-ajunși aici,de tot să mă despoi,
și să mă speli cu roua ta cea dulce,
s-avem un univers doar pentru noi,
și să uităm durerea de pe cruce.