Știu că nu ne înțeleg!
Nu-mi pasă...
Nu voi renunța la universul pe care
singuri ni l-am creat.
În toamna rece și ploioasă, ochii tăi sunt cerul meu
senin, cald, așa cum mi-am dorit mereu.
Tu ești doina mea de jale, venită odată cu vânturile de Vest venite din Est.
Fără tine ar fi ca și cum
aș dormii pe un pat de frunze ruginite, reci și moarte.
Nu-mi pasă.
Nu-mi mai pasă de nimic.
Ești lângă mine și ploaia nu mai intră-n mine să mă răcească.