acelea sunt
casele cu acoperișuri roșii

te întrebi dacă ai mai face un pas
ce s-ar întampla

dar de fapt știi că moartea e doar o percepție
în mintea, în rețelele tale neuronale
ca un tramvai care merge pe șine nu știi ce anume îl face să meargă
până când nu își conectează spațiile goale cu celelalte spații goale

în interiorul liniilor electrice

acolo aștepți

cel mai simplu ar fi să-ți imaginezi
că ești un urs polar care merge pe gheață
sunt ani în care pe porțiuni gheața se topește
și poti rămâne blocat împreună cu puii pe care doar instinctul te va opri
să nu-i sfâșii ca să nu mori de foame

cât timp vor mai avea putere vor alerga se vor juca în zăpadă
apoi vor muri
în timp ce tu încă vei aștepta

iar blana lui va reflecta mult, mult din căldura și lumina soarelui dar încă
vei aștepta


un autobuz , un tramvai, orice care să oprească
în fața ta să te ducă mai aproape de capătul străzii

pe partea dreapta și pe partea stângă știi, nu o să fie nimic decât gheața alunecoasă
și din când în când mirajul frumos al
caselor cu acoperișuri roșii

prin pânza spațiilor goale e un cer senin
în toate directiile ești singur pe un drum închis cu un mamifer alb
care știe că în curând
va trebui sa mănânce sau să moară.