Suntem inteligenți doar din păcat?
Nu-i nici un adevăr adevărat?

Copacii uzi, cu crengile lor grele,
Sunt doar păreri, iluzii de-ale mele?

Materia ce suntem nu-i a noastră,
Cum floarea nu-i a golului din glastră?

Un magnetism nepăsător și rece
Pe-aicea doar ne-aduce și ne trece?

Alți ochi privesc prin ochii mei uimiții,
Sunt o greșală repetând părinții?

Chiar tot din micro, macro univers
N-are, prin mine, viitor și sens?

Doar alții știu, doar alții înțeleg
Mie mi-e dat chiar neștiutu-ntreg?