E minunat cum iarna va venii,

renașterea în primăvară voi încerca să nu o uit.

E minunat cum noaptea va venii,

lumina zilei voi încerca să nu o uit.

E minunat cum moartea va venii,

soarta din viață voi încerca să nu o uit.

Cazne din lacrimi pierdute in etern,

căci, acolo există un întuneric diferit,

dar gândind în neființă, doresc să mă întorc.

Dar...timpul, la care eu nutream,

prin pădurile ce sunt atât de vechi,

un izlaz de răceală și desfrâu,

cu ea, în dezmăț , eu...mă simt mai bătrân.

Așa de bătrîn în obscuritate,

la fel ca îngrozitoarea libertate.

E minunat cum răsari tu din ceață,

privirea morbidă voi încerca să nu o uit.

E minunat cum renaște iar viața,

dar atingerea morții voi încerca să nu o uit.

E minunat ce este în existența noastră,

Neființa speranței voi încerca să nu o uit.