anotimpurile se succed într-o zi
dimineața-i primăvară doar c-un surâs
fie și-n oglinda neștearsă demult

dimineață-i într-o îmbrățișare absentă, închipuită, fugară
dimineață-i un gest cu jocul razei dintâi când deschizi fereastra
și-i frig uneori ...mai frig ca afară...

dimineață-i când promisiunile sunt rotunde ca un uger
și nicio mână încă n-a deprins mulsul...
cirezile lunecând prea iute printre stelele stinse deja

amiaza se coace prin fapta, creația, darul...
și singurul dar să nu fie doar că respiri

amiaza este miezul focului, iubirea oarbă se-avântă
amiaza-i departe de sâmburele înserării, de un acasă cu dor,
va trebui să te afle pe un ogor sub umbra deseori singurului arbore

și vine... și vine amurgul blând ca un sacerdot
și te-nvață ce-ai pierdut în iubire
deziubind propriul tău eu măsură
îți amintește că veșnicia-i o clipă și-ai avut-o,
era de ajuns să închizi ochii înaintea lucrurilor

seara este mireasa...
te ispitește cu voalul pleapei, cu mirosul ei de pământ,
seara nu-ți este îngăduit să vorbești dacă iubești, las-o pe ea să traducă
ceea ce tu n-ai să fii în stare vreodată să spui

noaptea este o lacrimă pe-un obraz nevăzut de oglinzile celui singur
noaptea este misterul dezghiocat doar celor luați de lume drept nebuni, mmm... poeții,
noaptea-i oda celor care știu să se dea pe sine ardere de tot
noaptea se zămislește o ...altă zi

și întreaga zi, (an) să fie închinată Creatorului,
vieții...