rămas


ce mai e de făcut
e tot mai strâmt
spațiul acesta în care nu pot privi

te iubesc însă tu
pleci din mine te furișezi într-un cub
altor brațe ce se vor pierde în tristețea ta
le vei oferi pământul

emoția prezenței tale hrănită cu pâine
aburi în dimineți clandestine sub ștreanguri
degetul pe gură mi-l pui
și latru

nu-i nimic unii-mi spun că ești încă frumoasă
dar eu știu că în mine e plin
preaplin multplin de argint în cuvinte

ador să te ascult cum râzi
sunetul celui încercuit îmi trece prin piele
te ascult vorbind despre vremuri
smulge-mi mâna și șterge cu ea de praf epitaful

sunt un om în alt om în alt om
o inimă într-o inimă într-o inimă și
întind toate palmele când scriu despre tine
port atingerea frunții tale pe fruntea mea

bun


patul tău în care ai încălzit rugăciunile noastre
ca într-un crematoriu de vise de vise
în ochii plânși ai unei femei goale

nu vrei să recunoști plin de sânge adevărul
dintr-o poză trucată mă strigi cu promisiunea
nepăzită
iar zarurile vor fi aruncate și acoperite de fluturi

mă săruți cu toate buzele strămoșilor tăi
mă lovești cu oameni în neștire
și mă schimbi în întuneric într-o coadă de câine
ce latră

că eu încă sunt gol precum o minte rănită
de sfârșitul cu tine învelită în textele sfinte
o știu și lupii legați la ochi sălbateci și liberi

vin lupi flămânzi la răscrucea lumii iubito
orbul ne întinde iasomie și ne roagă să îl acoperim
vine o vreme când păsările pleacă dintre oameni
povestea coapselor mângâiate cu versuri o șterge

așa cum trupul tău crescut în tulpina unui pom are o
răsuflare caldă așa și sufletul meu este țesut din piei
vreau să împărțim pe din două aripile serafimului
dar și ura zămislită-n oglindă nelipsita făptură


rămas bun


ce mai e de făcut
patul tău în care ai încălzit rugăciunile noastre
e tot mai strâmt
ca într-un crematoriu de vise de vise
spațiul acesta în care nu pot privi
în ochii plânși ai unei femei goale

te iubesc însă tu
nu vrei să cunoști plin de sânge adevărul
pleci din mine te furișezi într-un cub
dintr-o poză trucată mă strigi cu promisiunea
altor brațe ce se vor pierde în tristețea ta
nepăzită
le vei oferi pământul
iar zarurile vor fi aruncate și acoperite de fluturi
emoția prezenței tale hrănită cu pâine
mă săruți cu toate buzele strămoșilor tăi
aburi în dimineți clandestine sub ștreanguri
mă lovești cu oameni în neștire
degetul pe gură mi-l pui
și mă schimbi în întuneric într-o coadă de câine
și latru
ce latră

nu-i nimic unii-mi spun că ești încă frumoasă
că eu încă sunt gol precum o minte rănită
dar eu știu că în mine e plin
de sfârșitul cu tine învelită în textele sfinte
preaplin multplin de argint în cuvinte
o știu și lupii legați la ochi sălbateci și liberi

ador să te ascult când râzi
vin lupi flămânzi la răscrucea lumii iubito
sunetul celui încercuit îmi trece prin piele
orbul ne întinde iasomie și ne roagă să îl acoperim
te ascult vorbind despre vremuri
vine o vreme când păsările pleacă dintre oameni
smulge-mi mâna și șterge cu ea de praf epitaful
povestea coapselor mângâiate cu versuri o șterge

sunt un om în alt om în alt om
așa cum trupul tău crescut în tulpina unui pom are o
o inimă într-o inimă într-o inimă și
răsuflare caldă așa și sufletul meu este țesut din piei
întind toate palmele când scriu despre tine
vreau să împărțim pe din două aripile serafimului
port atingerea frunții tale pe fruntea mea
dar și ura zămislită-n oglindă nelipsita făptură



nu am pace nici vină nici dor nu mai am
dacă nu ești cu mine aici pe altar iar în visul ce doare
nu respiră luna și oceanul pe umerii noștri


http://www.youtube.com/watch?v=CRlI3CX3usE