Fă ploaia asta
să-mi clipească amiaza
în cearcănul din oglindă
acum cand stelele s-au rupt din prapurul cerului
și împacă-mă cu vegherea ochilor Tăi
și sună-mi noaptea la ureche
câte patru noduri desfăcute
din tencuiala pereților mei hialini
și arde-mi mâinile moarte
cu apă vie
și umple-mi Doamne gura
de praf și de țărână
cu pietre de lumină