Caut fericirea –
stare de beatitudine
urcând vertical în spiritul
cu eflorescențe de esențe cugetătoare –
în miezul răului
cu punctul definind non-sinele
dilatându-se
în arealul firii

Caut plenitudinea
în parabola veșniciei
cu hiatusuri de non-timp
hașurând spațiul etern
și descopăr deșertăciunea
întinsă orizontal
de la punctul 0 simbolizând nimicul
spre dimensiunea x
ce înglobează
segmentul existențial

Mă caut pe mine însumi
printre entitățile
fericirii și plenitudinii
și mă descopăr invers
cu lăuntricul în exterior
și cu ochii în interior
privind o lume
în care lipsește materialitatea
în care realitatea
este sublimată în formele poeziilor
și versurile creează miriade verticale
pe care urcă gnozele
transfigurate în matrici
cu elemente ale lirismului.