Cuvintele s-au rupt în sunete
Și timpul s-a spart în secunde.
Secundele au fost desființate încet.
Am luat iubirea și am așezat-o în amintire,
Am luat amintirea și am așezat-o în suferință,
Am luat suferința și am așezat-o în rațiune,
Am luat rațiunea și am așezat-o în sine,
M-am luat sinele și am pășit în lumină,
Dumnezeu a luat lumina și a pus-o într-o lumânare de ceară.
Lumânarea a picurat lumină.
În lumină, sensul vieții a devenit evident.
Am înțeles sensul vieții și l-am pus în sensul morții.
În acest sens al vieții și al morții, tu ai așezat
Secundele, care au fost desființate.
Ele s-au topit formând bucăți de eternitate.
Mi-am luat acele bucăți și le-am dat Domnului.
I-am dat iubirii numele tău.
Am luat iubirea și am așezat-o în amintire
Și am auzit clopotul bătând în gol spre cer.
Clopotul părea că bate pentru altcineva,
Dar eu mi-am amintit de tine.