grea e seara când o ții într-o mână

îți trebuie două
trei palme să ții în brațe o noapte
care
îți închide ochiul
nu primul nu al doilea
închide năluca aceea sub pliul privirii

să nu strigi după ajutor
e greu cuvântul în negru
se aude picură dinspre obloane
se aude
intră în apusul din grădina de iarnă
se aude
cade prin pământul deschis

negrul cald din creangă în creangă

întinde mâna nu una nu două
toate
o clipă de greu ia cu tine

e pământ în durerea de seară

e brațul cel strâmt ce te lasă să stai

ești aici
în plină grădină
cu palmele goale
cu pământul sub tine
cu privirea ta albă
înghițind în sec

o clipă de pământ
atât
un greu negru


pe piept e cu tine buza de mamă și palma ce-ai fost