străzile par fermoare în jurul caselor din jurul oamenilor
cei fără adăpost sunt salvați

mijloacele de transport în comun le văd șifoniere pe roți
cei goi sunt salvați

nicăieri un surâs, măcar complice, niciun pardon de complezență
fermoarul se închide-deschide în jurul unui nasture: ...banul

astăzi, deși ploua dimineață în oraș, mă simțeam gata-gata intrat
într-un sac din plastic cu fermoar, știți voi de care...

atât de angoasată privirea mea, zgârâia zgomotos parbrizul, încât
un bătrân s-a ridicat și mi-a oferit locul lui

cei goi, cei fără adăpost, cei flămânzi, cei bolnavi, cei...
ce au chipul meu, nu vor să fie dinte la fermoarul acesta, nu vor

preferă cerul, care-i un sac legat la gură
cu nodul fix în nodul din gât – salvarea urlă, îmi taie brusc beatitudine lirică