Cam s-au întețit alertele
Despre un sfîrșit iminent...

Calendarele mint,
Politicienii mint,
Previzioniștii au greșit,
Filozofii au dubii,
Preoții jubilează.
Poeții? Constanți: delirează!

M-ați convins!
În fața incertitudinii certe
Vin cu un răspuns simetric:
Am decis să trăiesc veșnic!

Și nu in spiritus sancti,
Ci în carne și oase!

Acum, eu nu sunt atlet...
Nici al Domnului
(ca să fiu avantajat de arbitraj),
Nici barem atlet-punct
(din acei care își pierd
disperat timpul și sudoarea
în curse stupide, istovitoare,
pentru trei oase,
dintre care doar unul din aur).

Veșniciile sunt chestii serioase
Și eu, care nu sunt atlet,
Am zis că am nevoie
De antrenament.

Am început cu distante mici
(acum o lună am practicat
veșnicia cu niște amici
timp de cîteva ore într-o crîșmă).
A fost un test reușit
(deși am recuperat greu a doua-zi).

Am mărit apoi distanța:
O săptămînă cu alternanțe.
Din nou succes! Am intrat în ritm
(dar a fost mai puțin intens).

Azi am început să trăiesc veșnic
Pentru o lună continuă
(dar la intensitate minimă).

La vară voi merge la țară
Să practic veșnicia acolo,
Direct la sursă.

La anul planific o cursă
Mai lungă: voi trăi veșnic un an!

Pe bune, ce-i aici complicat
(nu-i posibil, zici?
dar ai încercat?)?

Eu unul fac antrenamente regulate:
Veșnicie pe burtă,
Veșnicie pe spate,
În picioare și culcat,
Drept și pe-o parte.
Am trăit veșnic în toate pozițiile
Practicate.

Mă mai antrenez și,
Peste 50 de ani, cred,
Voi fi gata!