dimineața soarele mă trezește
tatăl bătrân ce încă-și răsfață fiica femeie
când e absent te sun pe tine să mă dezgropi
din nori apăsători cu buzele-ți ușoare
apoi să sapi cu mângâieri și catifea
în mocirla din mine să-mi afli un ciob de soare
de ieri dimineață când i-am frânt o rază-n mână
disperată după o simplă mână caldă
și-am sângerat lumină