moartea le înghesuie pe toate la ușă în rând
reușesc să tac cerul încărcat diferit
mai puțin de la stânga

la dreapta perechi de ochi ajung să plătească din piept
cu drag stau
bolnavă de vânt într-o coadă fără capăt

ca un câine dezlegat prima dată
după câțiva ani mă prefac oarbă în regim de urgență
lumina slabă îmi ascunde umbra să nu pierd
colțurile drepte

împachetez greșeli în rime și lucruri care m-au legat
de patul amestecat cu viață
care nu mai crede păturii calde și nu-l mai miră nimic

melodia mea e cântată de vioristul bătrân
e rău de tot ca în filme
cu nemți
da
am o febră fără roadă
fără amintiri vine primăvara

aștept minuni sau cocorii
ușa deschisă mă întreabă de botez și despre toate
grămadă

cerneala albește pe ultima filă
fac un avion
semnez
îl leg cu șireturi și-i dau drumul