Edenul retrocedat, l-am presărat cu gări în care trenurile
nu opresc

Cu uzinele iluziilor de serie, cu teatre, cluburi de noapte,
vitrine cu arme...

Central am sădit măr altoit cu păreri de soi: Științe exacte, Științe aproximative,
progres din plastic

Oxizi, personalizând preajma: straturi, straturi de cimitire
supraetajate

Suportam o Eva, apoi, suportam Caini ucigași...
Puzderie de șerpi din venele electrificate, subțiri, din ce în ce

Am multiplicat răstignirea la fiecare intersecție, în fiecare casă,
măcar să piceapă careva taina, mediatizând liturgic trădarea perpetuă...

Testamentul iubirii l-am împărțit peste tot: infinite cărți dar niciun știutor de carte
i-am spus generic: lume

Părăsind-o acum, pretinzând iertări pentru toate câte le-am făcut, zic:
Pe Adam L-a osândit doar ...pentr-un măr

Mie, râvnind la mai mult,
ce-mi va face?