îți promit că am să învăț să te iubesc
așa cum am învățat să urc munții
am să cresc
și piscurile vor fi tot mai aproape
și râul se va auzi tot mai tare
undeva în pieptul meu

mi-e dor să-ncăpem într-un hanorac gri
ca și cum nu ne-ar mai fi frică de nimeni
ca și cum sub gluga noastră n-ar ploua niciodată

de ceva vreme stau în hol
caut o ușă la care să bat

vreau să intru într-o odaie fără seringi
și cămăși albe

tu n-ai să porți niciodată cămăși albe
n-am să-ți permit
să le-arunci dacă ți-a rămas vreo una

eu am să mă-ntorc
și-ți promit c-am să-nvăț să te iubesc
de fiecare dată
când un băiețel va juca fotbal
și va privi cu ochii tăi
sărindu-mi în brațe