Poate tu m-ai depărtat,
Poate tu m-ai supărat,
Poate tu m-ai necăjit,
Poate tu m-ai zăpăcit...

Și poate tu m-ai alungat,
Poate tu m-ai întristat,
Poate tu m-ai tot rănit,
Și poate tu m-ai tot gonit.

Și nu-mi doresc să te cunosc,
Și nu-mi doresc să te întorci,
Și nu-mi doresc ca să te iert,
Și nu-mi doresc să te iubesc.

Nu văd nimic în jurul meu,
N-aud nimic din jurul meu,
Nu simt nimic în preajma mea,
Nu văd decât tristețea mea.

Nu vreau pe nimeni să întâlnesc,
Nu am de gând să te găsesc,
Nu am decât durerea mea
Și nu-mi salvează inima.

Tu ai decât doar ceața grea,
Tu ai decât privirea mea,
Tu n-ai nimic din ce-ți dorești,
Și nu mai poți ca să zâmbești..

Și poate n-ar fi fost așa,
De ascultai iubirea mea,
De-ai fi privit în ochii mei,
De-ai fi cerut ceea ce vrei...

Și astăzi totul s-a sfârșit,
Și astăzi gândul a pierit,
Și am rămas doar eu cu „eu” —
Și n-ai să știi cât mi-e de greu...

Și n-ai să știi când voi zâmbi,
Și n-ai să știi când voi iubi,
Nici n-ai să știi când voi pieri —
Fiindcă, de azi, nu te mai știu.