Bolnav de prea mult alb
fac din euri măști
sub care râde malițiozitatea și ipocrizia
induse de o entitate negativă
cu care se luptă imanența și aura personale

Ființa redusă la un punct
în care sunt concentrate
energia, monadele, sufletul și spiritul
se dilată imens în univers
cuprinde stelele
din care modelează lumina
pe care o proiectează
înspre oamenii bolnavi de prea mult negru

Bolnav de prea mult spirit
îl divid în eoni
îi creez din imanență
un câmp al energiei pure
și proiectez corpusculii săi
în mințile oamenilor
cu scop de iluminare și catharsis

Bolnav de prea mult zbor
prin interstiții transcendentale și divine
îmi tai aripile
și mă ancorez de tină
îmi trimit ideile în spațiul divin
de unde se întorc însămânțate
cu esențe de frumusețe și sublim

Bolnav de prea multă idealizare
a femeilor pictate în culorile calde
ale fanteziilor de celibatar
îmi izbesc închipuirea
de stânca dură a realității
și vampele se sfărâmă în corpusculi
rămâne din ele doar imoralitatea
ca o axă de oase fracturate

Bolnav de prea multă realitate
mă refugiez în sine
și îl redirecționez înspre interior
pentru a vizualiza irealul
care se ceartă cu anormalul
pentru o femeie-concept
ce cochetează cu un domn-canon
scot femeia-concept
și o depun în haremul
gândurilor lascive.