s-a înecat în mintea mea lumina
și nebunia pare să atace
asediat de gânduri, ca pe ace
adun depresii ucigând odihna

pateticul din sine se complace
și lașitatea-n trup îmi rupe splina
tot alergând să nu m-ajungă vina
în lumea mea absurdă nu e pace

dar mă opresc și nori de plumb răsar
scăldat în stropi de furie, vendetă
trecutul este astăzi... dar măcar,

un pic din mine încă îl regretă
și soarele... de nu răsare iar
o să aprind în minte o brichetă