apăs absent durerea
oprind sângerarea pentru a nu-mi umbri pașii
culori tardive înfloresc pe ecranele monitoarelor stinse
și împing orizontul intern
cu o bătaie de inimă mai departe
negura absenței tale pare
a se furișa pe sub ușă

pașii iar mi-i aud ciudat -
parcă aș ploua pe o ultimă undă
întârziată din zborul cuiva

și aștept, nesfârșit și demult -
un bagaj uitat dintr-un tren
tras pe linie moartă

doar păsările știu să poarte
orizontul mai departe
cu o bătaie de aripă