E noapte...

În inima oceanului, aruncat dintr-un vas,

Apa neomenească, cerul cu nori posomorâți e tot ce vad!

Ploaia cu valuri nemiloase are un singur scop:

Să mă înece de viu în adâncimile oceanului larg!

Un pumn de ultime amintiri e tot ce mi-a ramas.

Dar se duc și ele în van...

Departe, departe de tot ce cunoșteam în mine,

În furtuna năprasnică, acolo o văd vag...

Muzica tristă de vioară.

A sosit momentul să strige:

Hai cu mine, Alaa!

Fără o cale de întoarcere,

Ținând-o de mână o întreb:

Oare iubirile unde se duc?