Atelier - schimbare bruscă și în cea mai adâncă tăcere.
În atelierul meu de pictură
- ca să dau doar un modest exemplu -
e la fel!
Numai unii își închipuie că sunt vizitați preferențial de îngeri diafani
și asta le compensează nevoia de o mângâiere
pe creștet!

Strigă: A!
Aaaaaaaa!
Strigă!!!
Nu va veni niciun medic să apese cu lingurița
pe limba ta,
deși ar avea rețetarul în buzunarul halatului
- dar să nu vorbim de buzunare!

Cel mai bine este să privești la televizor
desene animate
și să scrii pe hârtie ideile scenaristului
traduse pe limba ta.
Te altoiești pe scheletul altuia și te faci bine
de ignoranță cu o pastilă de genialitate sau,
mai pe românește, vei mirosi și tu a transpirație,
iar la sfârșit, ți se va da o bomboană
ca să zâmbești.

Asta da, apăsare de linguriță pe limbă,
eventual linguriță de argint,
dacă înțelegi ce spun...

Privești în jur cu ce a mai rămas omenesc din tine,
prin monitor răzbat urmele vagi
ale chipului tău.
Strigă: A!
Aaaaaaaa!!
Strigă!!! În camerele astea virtuale nu există ecou,
dar poți avea surpriza să afli că așa prost cum ești,
inspiri.