miezul nopții este despicătura dintre buric și restul receptorilor
la frig
șira spinării se desface
ființă atinsă numai de tine
stau în poziție catatonică o vreme
să te știu așa în locul meu necunoscut
este învățătura mea de viață
nu am plămîni respir prin fluturi de noapte
prin larvele lor cel mai bine
te văd în somn dacă am vise cu fosfor
mă hrănesc din locurile tale întunecate și umede
sîngele mă ustură pe unde vine
am floare carnivoră în casă intru în ea cînd mi-e dor
mă primește ca un pîntece pregătit să iubească
ceea ce mușcă din el
parfumul ăsta ordinar îmi place l-am tot căutat
are ceva din mirosul tău
l-aș purta zi de zi la încheietură
urmă maronie lăsată acolo de soare nu știu cînd