fire


un rămas bun uitat undeva într-o vază ia foc
parcă instant parcă de unul singur
ce a mai rămas din tine coace și se diluează în atmosferă
miroși altfel marțea

cade cerul în lipovei
doar două stele rămân tatuate sub ochiul tău drept
cade cerul cu totul aruncă jar în loc de țărână
peste doi oameni ce își dau târcoale
iar moartea lor sădește o floare

nu există legende în acest oraș
nimeni nu a renăscut vreodată din propria cenușă
ci ne facem praf cu toții
doar din morman se mai ridică semnale leneșe de fum
mms-uri către dumnezeu despre începutul altora


earth


m-am născut în valea morților
când mama și tata încă se mai iubeau
și tot ce se putea povesti credeam că s-a povestit deja

faux

anul trecut am închiriat un apartament
în centrul chipului tău în care am intrat tiptil
și mă simțeam ca richie rich
noaptea mă acoperea limba ta/dimineața îți miroseam obrajii
ca pe cozonacul scos din cuptor

îmi amintesc de tine de fiecare dată când e frig la timișoara
de buzele tale făcute horn când fumai țigara de noiembrie și mă așteptai
de ale mele făcute furnal când ți-am bătut la ușă prima dată
și am stat în frig până mi-ai deschis

aerul rece îmi suflă și acum în ceafă numele tău pe silabe
îl șuieră-ncoace și mă cheamă prin locurile unde te adulmecam
ca un șobolan vrăjit de o bucată de cașcaval franțuzesc

** * **

mă tem

sunt un oarecare bărbat ce aruncă o găleată de apă peste soare
dar arde
și arde și nu se oprește din a mă arde
și urlu
urlu și nu mă opresc până rămân scrum

nopțile în care te adormeam sub bărbie ca pe o vioară
sunt o gumă mestecată pe care ți-o lipești de talpă
să o ai la tine
ori de câte ori ieși la plimbare

calci și plângi
calci și râzi
mă iei peste picior

și mă tem că-mi place