Etilică mireasmă duhoare în împrejur
Și-un luciu de inox din ochi lichizi răzbate...
Pe-un roșu de fundal de-obraji, cu glasul dur
C-o răgușeală aiurea pășește, dă-nspre spate.

E slab cu burta-i mare sub pulover ca un bol
Și mâini sticloase anină neritmic, în balans...
Vorbește fără noimă se adresând în gol
Și drumu-i labirint, nicicum de vreun avans.

Încearcă tulburat câte o plesanterie
C-un râs ce nu-i al lui, se legănând din cap,
Dar nu-i răspunde nimeni; privit cu dușmănie
Se întoarce iar în drumu-i c-un gest de handicap.

Nici dinții nu-i mai are pe toți, e știrb în față
La locul de pahar și filtrul de țigară
Ce-o ține nesfârșit pe buza-i ruptă, creață,
Se îmbătând din fum și scrumul tras pe nară.

Singurul scop ce are e banul pentru crâșmă
Ce-l face zilier pe câte-o soldă-n sticlă,
De nu își vinde orice; apartamentul, cușmă...
Ce s-au băut deja! Să-l furi nu-i mai e frică?!

Încet scade ștacheta; nu mai ia vodcă scumpă
De patruzeci de grade, ia genocid preÈ› bun,
Iar de un timp ca boala pe-ascuns să nu irumpă
Ia spirt medicinal... în loc și de săpun!?

Era-ntr-o zi trântit pe spate-n spasme scurte
Transfigurat, absent, chircindu-se-ntinzând...
Dup-un timp am aflat; l-au găsit lâng-o curte
Introvertit profund, o sticlă îmbrățișând...

Ciudat destin rescris de-o mână criminală
Asiduu aplecată spre a cere neființă
Fără vreun etalon de clasă sau de școală...
E secta ateistă cu alcoolica credință!
01.02.2012