Stau în sala de așteptare a unui cuvânt nerostit încă,
îi tot fac portretul pe o coală de gând,
sunt atâtea litere în mine, atâtea așezate la rând,
câteva silabe trec, lasă urmă adâncă,
dar eu tac. Apoi las tăcerea să cadă
și pe-o coală de suflet, desenez tăcerea căzând.