Tu ești o zână din povești și ești frumoasă tare
prin crângul nopții ai venit ca steaua călătoare,
și-ai coborât la mine-n vis frumoasă și senină
ca o mireasă-n paradis pe stele de lumină.

Și ochii tăi erau frumoși ca stele căzătoare
prin crângul nopții coborau ca perlele în mare,
te tot priveam atât de blând cu luna de aramă
și-am adunat astre din crâng să ți-le fac coroană.

Ai coborât la patul meu și mi-ai cerut iubirea
ce-a curs din bunul Dumnezeu s-aducă fericirea,
și niciodată n-am știut că-i zână mai frumoasă
până ce tu n-ai coborât ca soarele în casă.

Te-am mângâiat pe părul tău în razele de lună
și te-am iubit cu dorul meu frumoasa mea divină,
când te-am atins cu-al meu sărut cânta apa-n izvoare
de-a adormit și luna-n cer și soarele în mare.

Chiar dacă pleci din patul meu să te întorci la mine
căci martor este Dumnezeu că te iubesc pe tine,
și noaptea nu va lăcrima cum a făcut odată
și-n visul ei ne va chema cu dragostea curată.

Cu tine vreau să mă iubesc în fiecare noapte,
să simți din cerul îngeresc săruturile toate,
coboar-acum la mine iar căci dorul mă apasă
și inima din pieptul meu în lacrimi iar mă lasă.