Și iarăși te înalți din libera-ți cădere
Și aripa ți-o vindeci, din nou să mă atingi,
Căci inima ta cere din nou o mângâiere
Și mai ales, nu vrei de-acum ca să te stingi.

De dor mă chemi la tine! Ssă mă iei în brațe!
Viteza cu care cazi scade tot mai mult,
Și te îndrepți spre mine, cu aceleași șoapte,
Eu revin mereu, mereu...să le ascult.