De-atâta timp și rana-i ruginită
Căci vremea oxidează orice sânge
Dar Marea Sa Lumină nu se frânge
Pierdută într-un veac, părăginită.

Din rapsodii moderne ce-s nătânge
Lipsește Cristul, Mântuiri de-agită
Dar Calea către Rai e mult lărgită
Pe Om culori dumnezeiești răsfrânge.

Și chiar de pare că-i uitată plaga
Și patimile nu mai sunt ce-au fost
Iar toți se-ntrec cu râsul și cu șaga

Să îi dezbar de asta n-are rost.
Sunt mut, ca în misterele lui Blaga,
Dar de-Nviere dă-mi un vin de post.