Anii trec atât de repede încât nu pot ține pasul cu ei;
Nu mă pot opri, nu pot zăbovi fără ca ei să treacă,
Ne este sortit să nu ne oprim de-am obosi
Și vedem cum viitorul, trecutul ni-l îneacă.

Uneori mă simt pierdut, lipsit de vlagă, obosit!
Dar nu-mi pot descătușa nici inima, nici mâinile!
Și mai mereu cu multe probleme mă văd pricopsit
Și după atâtea lovituri, nici nu-mi știu rănile.

Anii trec dar eu nu am un scop; nu mă simt împlinit!
Ieri am pierdut, azi mă strofoc, și mâine greșesc.
Copilăria mea s-a dus dar încă n-am realizat nimic!
Un lucru frumos -este că orice-ar fi pot să iubesc!